Am o intrebare. Cat de departe poate merge relatia de prietenie dintre arbitri si jucatori? Este benefica o astfel de relatie pentru bunul mers al jocului?
Nu de putine ori am observat in timpul meciului discutii intre arbitrul intalnirii si jucatori dintr-o echipa sau alta, in care jucatorii discutau cu arbitrul ca si cu un prieten, nu ca si cu un judecator care ar trebui sa fie impartial. Din punctul meu de vedere, o astfel de atitudine daunea jocului, sportului in general.
Amenintarile adresate arbitrilor iarasi mi se par prost venite.
S-a impamantenit mult prea tare aceasta idee de bataie. Orice la noi se rezolva prin bataie. Nu convine ceva? Bataie! Cred ca sunt de notorietate inceputurile de partide ale echipelor mai "tari" cu echipe mai slabe. Echipa puternica o fezandeaza pe cea slaba printr-o bataie generala, dupa care, nederanjati de acestia(de la bataie ti se intampla sa-ti cam cedeze dorinta de joc) castiga un joc pe care altfel poate l-ar pierde sau oricum l-ar castiga mult mai greu.
Sunt curios in cati ani o sa avem in Romania mentalitatea celor din lumea buna a rugby-ului. Sau, mai bine zis, o sa o avem vreodata?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Totul pleaca de la lipsa de cunostinte tehnice si teoretice. Incepand cu antrenori de copii care invata eronat sau lasa la voia intamplarii dezvoltarea cunostintelor unui viitor rugby-st, asta in cazul fericit. Unii antrenori chiar incurajeaza violenta peste limitele regulamentului.
RăspundețiȘtergereAsa ca daca nu stii prea multe despre rugby si totusi te crezi jucator cu siguranta vei crea un joc neregulamentar, iar acest lucru combinat cu un arbitru care nu stie sa struneasca jocul va degenera in violenta.
Prieteniile cu arbitrii care se vad in timpul jocului nu cred ca au influenta atata timp cat caracterul celor doi este unul de respect fata de jocul de Rugby. Eu nu am intalnit prietenii de genul asta decat intre oameni care au pasiune si respect pentru jocul rugby.
pai, cam greu o sa ajungem noi la nivelul acela de profesionalism.
RăspundețiȘtergereAcuma nu vreau sa fiu rea, dar cand ma uit din tribuna si vad cum salta burtile colegilor tai, as putea jura ca-s niste tovarasi care, dupa o partida de mici si bere in spatele blocului, au incins si-un rugby ca sa se mai dezmorteasca. Tot respectul pentru pasiune si implicare, dar nu reusesc sa scap de sentimentul ca asist la un meci de amatori - de la niste profesionisti ma astept ca, in primul rand, sa arate ca niste sportivi. N-au bani de sala? flotarile in fata televizorului sunt gratis! La fel si abdomenele! Sa ai forta sa impingi intr-o gramada nu implica o burta atarnand ca de hernie inghinala :(
Sorry, dar va urmaresc si va respect si-mi doresc sa vad spectacol pe stadioane, si in loc de asta vad burti si batai.
Emma...parca trebuia sa ne cunoastem?
RăspundețiȘtergereFaza cu burtile...come ooooon!!! nu putem fi toti silfizi! jocul asta de rugby cere si d'astia mai...plinuti;)
pe mine ma seaca mamele si gagicile care tipa tampenii din tribune.
RăspundețiȘtergeresunt oripilat de ele.
prietenii arbitrii juctaori am intalnit in multe situatii (ma gandesc aici la hochei). ma amuza cand jucatori din echipe dfierite stau de povesti pe gheata ca doar e o mica pauza tehnica... si nu au mai apucat sa vorbeasca de mult::)
asta in hochei. am vazut-o si la rugby.