luni, 25 mai 2009

Gata, mai este doar un meci!

S-a terminat si sezonul 2008-2009. Divizia A. Sambata i-am batut pe cei de la Braila. O echipa infiintata sau mai bine zis reinfiintata anul trecut. Mi-au placut tricourile lor, scria BGS. In "tribuna" erau si colegi(banuiesc) de la BGS. Unul a intrat in teren...il manca in fund cred...Mestere....acolo era pe pumni, nu pe caschete, bate si pistoale...data viitoare stati potoliti...
NU mi-a placut terenul. Daca si ala e teren de competitie, atunci Lomu tre' sa vina sa-mi stearga ghetele... Mic, cred ca doar un metru de spatiu liber de jur imprejur. Inteleg ca trebuie incurajata aparitia de noi echipe, noi terenuri...dar la dracu! Intrara sambata fo 3 intr-un copac de pe margine de ne-a fost teama sa nu se muleze definitiv pe el!
Ii baturam cu fo 31 de puncte. Eu mi-am luat un cap in obrazul stang de numa-numa! Se facuse un hematom de iti era mai mare dragul! Acum obrazul e desumflat, mi s-a umflat si invinetit ochiul stang insa...abia mai vaz cu el...Asta e! Mergem mai departe!
Pe 30 vine meciul pentru promovare-Jucam cu Stiinta Petrosani. In 07-08, la ei acasa am infrant, la noi acasa am castigat...sa vedem ce-o sa fie acum...
Oricum e o senzatie aiurea...s-a terminat si campionatul asta...Si, din ce se aude, abia prin martie mai incepe altul...macar partide amicale sa mai facem....

vineri, 15 mai 2009

Hai sa invatam sa marcam...

Dupa ce am vazut placaje...hai sa vedem si niste puncte marcate intr-un mare fel...

Acasa sau in deplasare?


De multi ani ma amuza urmatorul lucru. Diferenta dintre meciurile de "acasa" si din "deplasare". De acord ca, intotdeauna acasa esti mai "montat", esti "frate cu terenu'", iar in deplasare "dusman este". Dar tot nu pot sa-mi explic cum an de an, vorbesc aici si de experienta de la Sportul, acasa batem niste echipe la scoruri de mortal kombat si acasa sa ele ne-o furam. Mi se pare incredibil! Oricate motive as gasi(destule), unei echipe pe care ai batut-o la tine la vreo 30 de puncte, sa te bata la ea acasa...e cam...anormal! Parerea mea...Este ca o alergatura de stil soarece-pisica. Acasa ii bati, eventual ii si caftesti, iar acasa la ei...well...ti-o cam furi tu. Cum se poate? Voi ce ziceti?

joi, 14 mai 2009

Sponsori?

Sufar uneori destul de tare cand vad ca toata pasiunea pe care o punem in rugby la Sportul nu are nici o finalitate. Oricate meciuri am castiga, ori de cate ori am fi pe primul loc, la sfarsit...ramanem tot in A. De ce? Nu avem sponsori. La fel ca noi sunt si multi altii. Sunt jucatori care se lasa, renunta la sportul asta minunat pentru ca nu se pot intretine din el. De renuntat nu am renuntat, dar nici bani nu castig din rugby.
Mi se pare de bun simt ca la o echipa, indiferent de divizie, sa primesti tot ce ai nevoie(macar in limita bunului simt) pentru a te pregati la standarde inalte. La cate echipe se intampla asta? Cate echipe isi permit sa-si motiveze suficient jucatorii? Cate echipe isi permit sa aiba o pepiniera proprie? Well?
si totul pleaca de la bani. o fi criza acum, dar nici inainte nu era prea roza situatia. Cred ca doar la Zimbrii am intalnit, odata, o situatie aproape de ce trebuia. Bine, cat a durat FNI-ul, apoi....ajunsesem de erau tricourile pe noi, indiferent de anotimp, cu maneca in cel mai bun caz, 3/4. nu din cauza ca asa era echipamentul, ci pentru ca atat ramasese. noi cresteam, el nu...
De multe ori nici macar echipamentul de joc nu e suficient de bun.
La un meci al nationalei la constanta, cred ca pe socol s-au rupt vreo 3-4 tricouri... si parca se juca cu portugalia. o portugalie careia i se dadea scor de neam prost. de la 50 in sus! ne uitam cu invidie la cei de afara, dar ne ramne invidia in gat. nu prea avem ce face!Imi aduc aminte cand s-a primit de la IRB, cred, un transport de ghete, haine, echipament. ultimele saracii de tricouri erau pentru noi adevarate piese de dormit cu ele in brate! parea ireal pentru noi atunci, pentur noi copiii. acum, cand imi aduc aminte zambesc amar.la zimbrii primisem tricouri de la saracens. wow! app...pe unde ori fi ajuns, ca noi nu am primit nici macar 1! doar ne-am pozat cu ele si s-au evaporat...
Dupa atatea cuvinte, ce vreu totusi sa spun. NU SUNT BANI! Ce facem? De unde-i aducem? Cum facem sa gasim niste sponsori?Nu doar pentru Sportul, ci pentru rugby in general. Ce facem? Idei?

miercuri, 13 mai 2009

Hai sa placam....

M-am gandit sa vedem impreuna cum se da un placaj "sa-ti scoti adversarul din ghete". Marturisesc ca nu mi-a mai iesit de mult asa ceva...


Victorie de palmares. Hai na?

Prietenul gabriel imi arata mai deunazi un articol pe rugby.ro
Intitulat:"RC Grivita, victorie de palmares cu Sportul", si scris de un tip pe care chiar nu-l stiu, articolul este in mare parte destul de echidistant-cand se povesteste despre alte lucruri-fatis pro grivita cand vine vorba de partida castigata de echipa griviteana. Plangandu-le de mila pentru sacrificiul de a juca in tricouri cu maneca lunga pe caldura caci...nu aveau alt rand de echipament si pana la a explica mai...printre randuri cum grivita a castigat si fara unii dintre titularii de drept.Asa de multi sa fie oare? am vazut aproape aceleasi figuri pe care le vad de cand eram la juniori asa ca...unde sunt aia pe care nu-i stim?
Meciul dupa cum am mai scris a fost de 2 lei. clari influentat de caldura, de apatia sportului dar si de antijocul grivitei(daca la asta se pricep...n-ai ce-i face!. Bucuria fatisa a autorului vine tocmia din titlul articolului, atat de pompos intitulat: "RC Grivita, victorie de palmares cu Sportul". Care dracu palmares domnilor? De cand o echipa castigatoare a unui trofeu atat de important(odata, acum nu mai stiu daca e) in rugby se bucura ca in divizia a 2-a bate o alta echipa, din aceeasi liga? daca asta e palmares, inseamna ca o ducem chiar mai greu decat credeam! La multi palmaresi din astia!!!

Antrenori? Avem asa ceva?

Cat de buni sunt antrenorii de la noi? Dar metodele lor de antrenament?
Am avut o galagie de antrenori de cand tot practic rugby-ul. Numai unu si unu...sa-i omori pe toti fara regrete. N-am scapat nici de popovici(juventus berceni), nici de neaga, balasa, manolache. Deocamdata...merca.
Fiecare cu stilul lui de a antrena, toti un numitor comun. Ei stiu tot tu stii fix...nimic.
Ajuns la republicani, dupa un retur in care manolache nu a vrut sub nici o forma sa ma foloseasca, in retur, dupa ce preferatul lui se lasase, ma trezesc titular...ba inca unul laudat. Iar manolache vine si-mi zice: "ba! cand ai venit la mine nu stiai nimic! eu te-am facut jucator!!(????) am ferma convingere ca cel mult m-a prostit. jucator eram deja(nu vreo vedeta, dar...totusi).
Balasa avea o boala! Bataia! Te batea nene fara regrete! Ca doar na! El l-a scos pe Manta, pe Socol...era antrenor! Ce dreaq! Antrenor, de acord, dar ca pedagog, ca om...cum am putea spune antonimul la "jos palaria"???
De Popovici ce sa mai zic? Dupa ce apari la tv ca ti-ai calcat in picioare un jucator la un turneu in franta... nu prea mai e loc de comentarii...
Revenind la manolache...mai mult isi mangaia mustata...app...fisu' o stii oare cati baieti au intrat in depresie cand s-a lasat de rugby si nu au apucat sa-l...felicite???
Neaga...e la dinamo...e pe val...sa vedem cat...mai tipa la cateva meciuri din tribuna pe cine sa bata cei din recunoscuta scoala de bataie de la dinamo...s-a scos! il trece lipa la box!
Merca...pai...ati innebunit, nu pot zice nimic...ca doar ma antreneaza inca...;) poate nu mai prind echipa;). Sa zicem ca e baiat bun...

Pornisem cu un subiect, am ajuns insa la povestiri...e o treaba.
Pe de alta parte, ce-as avea de declarat in fata marii adunari nationale... nu cred sa fie la noi in tara vreun antrenor total. Nu exista si pace! iar pe domnii de i-au tot adus ca pe sfintele moaste cei de la federatie, de la francezi la neo-zeelandezi...au facut purici pe aici...cat ar fi facut si ai nostri..
Va rog eu frumos sa-mi dati de stire daca stiti voi antrenorul total, roman, sau daca credeti ca vine cineva din urma. multumesc.

marți, 12 mai 2009

Din pasiune, nastem vise


La Sportul Studentesc, la echipa de rugby, nici banii nu ne dau afara din casa, nici performantele din ograda. Cu toate astea de ani buni echipa asta rezista doar din pasiune. Cred ca oamenii din rugby-ul romanesc stiu de cate ori am obtinut promovarea in Divizia Nationala si ca tot de atatea ori lipsa banilor ne-a facut sa renuntam la rodul muncii noastre. Fiecare jucator munceste. In domenii atat de variate. Uneori parem sa nu avem nimic in comun si totusi, cand vine vorba de rugby suntem toti la fel. Iubim rugby-ul. Gasca de la Sportul e poate una dintre cele mai frumoase. Fara scandaluri, fara batai, fara diferente de tratament intre cei noi si cei vechi. Cine a fost pe la o echipa de top stie sigur cat iti ia pana ajungi in vestiarul mare, la Titulari...cate induri...ei bine...aici nu e vorba de asa ceva. Aici este altceva. Poate din aceasta cauza echipa este atat de sudata. Fara sa aibe jucatori care sa straluceasca in mod excesiv, echipa este una care poate pune probleme inclusiv celor din Divizia Nationala, din partea a 2-a a clasamentului. Nu visam contracte uriase, nu visam sa ne batem pentru titlu, visam doar rugby. Meciuri in care sa daruim totul, partide in care sa putem da tot ce avem mai bun.Cu o asa echipa, rugby-ul este mai frumos.
Cineva spunea: Rugby-ul de la noi are nevoie mereu de doua echipe. Olimpia, echipa la care cresc tinerii pana pot face saltul la echipe mari si Sportul Studentesc. Echipa unde rugby-ul se joaca doar din pasiune!
Este frumos sportul asta cu balonul oval cand il joci doar din pasiune. Este purs si simplu RUGBY! Cu reusite, cu nereusite, cu victorii si infrangeri. Astia suntem noi, Sportul Stundentesc! Nebunii care din pasiune nasc vise!
Alaturi de noi, de vreun an si ceva a mai venit un nebun, un visator. Gabriel Petrescu. Fotograf. Poate cel mai bun fotograf de la noi pe rugby. De multe ori, pozele lui sunt isngura recompensa pe care o avem dupa un meci castigat, ori alinare dupa un meci pierdut. NE putem mandri insa si cu altceva. Datorita lui, pe agentiile de presa, avem mai multe aparitii decat echipele din Top 3 Divizia Nationala!!! Nu e gluma, e pe bune! Si pentru asta... Multumesc Gabriel!
Costin.(foto Gabriel Petrescu)

Mediatizarea. Cum o putem obtine?

Rugby-ul nu este chiar cel mai iubit sport in Romania. Dovada fiind numarul foarte mic de practicanti si numarul redus de echipe. Sa vorbim de suporteri este aproape o gluma. Sincer, nu avem echipe, jucatori, spectatori, sponsori fani. Nu avem decat barbatie si o dorinta nebuna de a practica poate cel mai frumos sport din lume, Rugby-ul. Un pas foarte important pentru remedierea acestei situatii ar fi o mediatizare foarte puternica a acestui sport la noi in tara. Pe toate canalele de media. De la presa scrisa, on-line, televiziune, radio. Cat de mediatizat este rguby-ul acum la noi? Aproape 0. Se dua meciuri pe tvr 2? Ok, e canal de stat. mai umplu si ei spatiul cu ceva. Dar cate televiziuni particulare, televiziuni care joaca pe bani se inghesuie sa dea macar stiri scurte din rugby? Well...nici una! Doar daca nu cumva vorbim de o bataie gen farul-dinamo ori vreo cupa mondiala sau mai stiu eu cand!
Echipele nu au bani de promovare media, Federatiei pare sa nu-i pese iar jucatorii...dau din maini fara sa stie sau sa doreasca sa faca ceva. Si atunci?
Pana atunci suferim degeaba. Tot mai putini jucatori, bani lipsa...rugby-ul se duce, romaneste spus, DRACU!
Federatia ar trebui sa caute mult mai multa acoperire media. Echipele, macar cele mari, ar putea incerca si ele ceva.
Daca ma apuc sa vorbesc de banii pe care i-ar putea aduce publicitatea in rugby...deja am vise prea frumoase. As fi curios sa stiu, cat incaseaza federatia pentru bannerele de la Arcul de Triumf. As fi curios sa stiu cat incaseaza o echipa precum...Dinamo pentru bannerele expuse pe o suprafata identica.
As fi foarte curios...Ce vreau sa spun. Daca media nu stie de tine, nu existi. Daca nu faci media sa stie de tine...esti ori un visator ori un prost fara sanse de recuperare. rugby-ul romanesc si oamenii din el...ce sunt? Ce este Federatia? Ce sunt Conducatorii de echipe?

Am mers odata la federatie pentru un articol. Acum vreo...6-7 ani. Mi-am lasat datele de contact, am lasat tot ce trebuia. De 7 ani nu am primit nici macar un mail de la ei, desi fiind un jurnalist care mai si practica rugby-ul...as fi avut macar un "mic" interes.
Dupa atatia ani nu mai am nici o speranta cum ca ma vor cauta vreodata.
Vreau doar sa reusesc sa trezesc niste spirite cu acest mic blog. Poate voi reusi.

luni, 11 mai 2009

Prietenie arbitri-jucatori?

Am o intrebare. Cat de departe poate merge relatia de prietenie dintre arbitri si jucatori? Este benefica o astfel de relatie pentru bunul mers al jocului?
Nu de putine ori am observat in timpul meciului discutii intre arbitrul intalnirii si jucatori dintr-o echipa sau alta, in care jucatorii discutau cu arbitrul ca si cu un prieten, nu ca si cu un judecator care ar trebui sa fie impartial. Din punctul meu de vedere, o astfel de atitudine daunea jocului, sportului in general.
Amenintarile adresate arbitrilor iarasi mi se par prost venite.
S-a impamantenit mult prea tare aceasta idee de bataie. Orice la noi se rezolva prin bataie. Nu convine ceva? Bataie! Cred ca sunt de notorietate inceputurile de partide ale echipelor mai "tari" cu echipe mai slabe. Echipa puternica o fezandeaza pe cea slaba printr-o bataie generala, dupa care, nederanjati de acestia(de la bataie ti se intampla sa-ti cam cedeze dorinta de joc) castiga un joc pe care altfel poate l-ar pierde sau oricum l-ar castiga mult mai greu.
Sunt curios in cati ani o sa avem in Romania mentalitatea celor din lumea buna a rugby-ului. Sau, mai bine zis, o sa o avem vreodata?

duminică, 10 mai 2009

Ne-a batut Grivita...ce naspa!

Sambata, chiar la noi acasa, pe Tei, Grivita ne-a batut. Pe noi, Sportul Stundentesc. A fost un meci destul de disputat, aprig. Cu reusite mai mult decat putine si de-o parte si de alta. Incrancenarea a tinut loc si de rugby. Suna ciudat, dar am fost mai buni ca ei. Punctele nu s-au marcat pe faze lucrate ci pe noroace, de ambele parti. Un meci ciudat in care antijocul Grivitei a stricat din frumusete. Si mai mult decat felul de a juca al echipei adverse ne-a lovit caldura. Mult prea multe grade si un teren mult prea uscat. Asta e! Pana om aveam si noi conditii...mi se apuca copiii de alt sport! Pe jucatorii Sportului parca ii lovise damblageala. Suturi cu piciorul mai mult decat neavenite si un control destul de rudimentar al balonului. Cine ne-a batut de fapt? NOI!
Pacat.

vineri, 8 mai 2009

Rugby-ul nostru, avionul suspendatilor

S-au mai dictat vreo 60 de etape de suspendare si-n Divizia A, a doua liga valorica a rugby-ului romanesc. Ne putem lauda deci cu niste judecatori mai duri, care vor triumful legii si al ordinii. In aparenta sau esenta? Cu multele etape de suspendare dictate si in Divizia Nationala, cred ca suntem pe drumul bun pentru un rugby total suspendat. Meciuri mai sunt, orgolii asemenea...ce ziceam? Pe drumul cel bun! Sunt atatea cauze pentur degradarea la care s-a ajuns. Cauze stiute de mai toata lumea. Trebuie sa fi un pic cam prost ca sa spui ca nu stii ce se intampla.
E usor sa dai vina pe finantare, pe lipsa rezultatelor pe mama balonului oval, pe orice. Si culmea, aproape orice reprezinta o cauza reala.
Cred insa ca principala problema sunt oamenii. De la federatie in jos. Pana la ultimul jucator din fundul curtii. In mod ideal, toti trebuie sa se lupte pentru rugby, sa aiba acest ideal. Din nefericire, sunt prea multi insa care lupta doar pentur un soi de glorie desarta, sau pentru ochiul dracului, banul. Fie ca vorbim de oameni cu putere de decizie, jucatori, antrenori. Nimeni nu s-a nascut perfect. Dar totusi...
Hai sa vorbim de jucatori, aici ma pricep, cred. Sunt jucatori buni si rai, slabi sau puternici. E loc pentru toti sub soare. Din nefericire este loc, se pare, si pentru aceia care vad in acest sport doar un teren de lupta. Nu conteaza placajul cel mai bun, eseul cel mai frumos, castigarea unui meci, conteaza mai mult cati pumni au dat, pe cine au batut, cu cine s-au injurat. Respectul pentru adversar nu exista. Prinde-l, calca-l. Sau, daca vreodata ti-a zis ceva razbuna-te sa nu te uite toata viata! Chiar asa? Pentru asta s-a inventat rugby-ul?
Imi permit sa cred ca toti cei care au practicat sau practica rugby, au instinctele animalice mai pronuntate, sunt inclinati spre violenta, duritate. E normal. Anormal este insa depasesti limita rugby-ului si sa cazi in cea a huliganismului. chiar daca esti in echipament pe teren, esti acolo sa joci, sa lupti sportiv pentru biruinta. Sau ma rog...asa stiam eu...
Antrenorii? buni sau rai, ca si jucatorii. Sa te invete insa si cum sa dai cu pumnul si alte infractiuni de genul...e totusi...exagerat. Schemele de joc nu mai sunt la moda? Acum invatam bataie?
Arbitrii. Te fura. PE fata. Te fura rau. Tu te enervezi. Iese bataie. Se strica jocul.
Banii. Cand nu ai, cand joci doar ca-ti place...nu e chiar ok.
Si atatea...si atatea...le stiti si voi.